Cine sunt?

Prezentările de rigoare

Cine sunt? Numele meu este…Greg. Sau Adi. Am patru nume și știu că este ciudat, dar povestea este lungă și plicticoasă.

De ce scriu articolul acesta? Îl scriu pentru că vreau să mă prezint. Vreau să scriu despre ceea ce eu consider că este important. Desigur nu voi nega ceea ce este acum important pentru noi din punct de vedere național, medical, sau cum vreți să îi spuneți. Sunt multe bloguri dedicate pe teme de genul acesta. Dar eu vreau să scriu despre lucrurile importante la care nu ne gândim în general, pentru că nu ne afectează zi de zi.

Cine îmi va citi articolele va considera că sunt un visător deconectat de realitate, dar sunt lucruri ce ne vor afecta mai devreme, sau mai târziu. Pentru asta au existat filosofi în istoria noastră, pentru că există probleme la care nu ne gândim, dar modul în care ne trăim viața ne va afecta într-un final, cândva…puteți să mă considerați un visător amator așadar. Pentru că nu o fac pentru bani, sau pentru faimă, o fac pentru mine și pentru cei…care petrec măcar un moment în viață gândindu-se unde naiba ne ducem și ce impresie va crea tot ce facem acum în viitor, așa cum gândim acum despre societatea feudală de acum un mileniu de exemplu.

Cam acesta este scopul meu, pentru acest blog.

Războaie, foamete și regret? La asta ne rezumăm? La asta am ajuns? Unde rămâne bucuria de a fi om pe pământ. Bucuria faptului că am avansat atât de mult în ultimii 130 de ani, în ciuda tuturor războaielor, genocide și un război rece.

Oamenii sunt pesimiști în general și consideră că ne îndepărtăm de umanitatea noastră și că rămânem la fel de conectați cu rădăcinile noastre medievale… adică nevoia de putere, de crimă…de orgoliu. Eu nu cred că asta e tot. Eu sunt dintre cei optimiști! Suntem oameni capabili de multe lucruri mărețe și nu suntem degeaba în fruntea lanțului trofic.

Numele meu este Greg, dar puteți să îmi spuneți și Adi. Sunt un optimist și consider că dacă există cineva ca mine, cu siguranță mai sunt încă o sută de mii. Îmi place să scriu articole despre aspectele pozitive ale oamenilor din punct de vedere al științei și îmi place să va ofer link-uri interesante. 

Sper să vă fiu pe plac și…să vă ofer o idee.

...

Atât.

Experiența Moldova

Nu am mai scris de două săptămâni, pentru că am fost destul de ocupat dar sunt OK acum. Dar motivul pentru care nu am mai scris nimic în ultimele zile, a fost pentru că am fost în Moldova. Republica Moldova, ca să fiu mai exact.

Moldova, reprezintă un aspect al vieții, atunci când ești Român și, vizitezi un oraș precum Chișinău.

Diferențele nu sunt semnificative așadar și, aș putea spune că Moldova nu poate fi experimentată de un străin, așa cum o poate experimenta un Român. Iar când spun experimentată…nu am de gând să vorbesc de infrastructură, de bucătărie, de calitatea șoselelor. Aș putea spune că am rămas chiar plăcut impresionat de calitatea orașului Chișinău.

Ce este Chișinău?

Chișinău este capitala Republicii Moldova. Un oraș cu tendințe Europene și Românești datorită primarului său dar, Moldova reprezintă o combinație foarte fină între est și vest, nu doar geografic, ci cultural și social. Mergând prin Chișinău am auzit în permanență într-o ureche limba rusă sau ucraineană, iar în cealaltă limba română. Un lucru atât de ciudat, mai ales pentru un Român.

Din ce am învățat despre Moldova la istorie, țara nu a mai aparținut de România din 1812, după un război Ruso-Turc, iar până în 1918 nu a mai avut legătură cu România. Țara a fost puternic rusificată, iar mulți ruși au emigrat în această regiune în acești 106 ani de dominare rusească. Perioada interbelică a reprezentat o "trezire românească" pentru Moldova, de unde am înțeles că atunci a fost popularizat Ștefan cel Mare și Sfânt, și tot atunci s-a încercat corectarea istoriei Moldovenești. Cei 40 și ceva de ani ce au urmat de dominare sovietică nu au făcut decât să readucă țara pe "vechile" sale drumuri.

De ce limba Moldovenească?

Mereu m-a enervat atunci când am auzit un moldovean spunând că vorbește limba moldovenească, sau atunci când am auzit de moldoveni ce nu sunt dornici de marea unire…Dar după ce am vizitat-o…deși am stat prea puțin ca să pot pretinde că pot înțelege Moldova dar, după ce am petrecut pur și simplu o după amiază prin parcul central Ștefan Cel Mare din Chișinău îmi dau seama că, înțeleg nevoia de a fi "Moldovean".

Moldova este o țară ce nu a mai fost a noastră de mai mult de 150 de ani în total, asta este aproape cât a fost Dacia romanizată. Vă dați seama că Moldova a devenit însăși o țară a ei, cu istoria ei, cultura ei. Încerc să spun că, nu cred că există limba moldovenească dar, înțeleg de ce unii moldoveni vor să creadă în această limbă. Este vorba de nevoia de identitate într-o țară de care trage România și Rusia. O țară în care sunt oportunități egale de a emigra în România și Rusia, este o țară ce devine saturată la un moment dat de atâtea probleme externe și își caută o identitate originală, internă.

De ce Moldova?

Scopul acestei postări nu este tragerea concluziei că Moldova este o țară, acest lucru este evident. Scopul acestei postări este modul în care un Român experimentează Moldova.

Detalii de infrastructură, sau chiar de marketing, pot fi șocuri culturale. Primele 3 lucruri ce m-au surprins a fost șoseaua pe care mergi după vama Albița – o șosea sovietică menită să susțină tancuri, dominarea produselor din țări sovietice sau foste țări sovietice pe care le întâlnești în magazine și, mașina cu număr de Transnistria pe care am văzut-o în parcarea unei benzinării lângă graniță. Deși sunt lucruri normale, ca român, îți dai seama că toate aceste diferențe sunt într-o țară puternic vorbitoare de limba română iar pentru un moment…îți creează senzația că încă ești în România.

O Românie în care există drumuri pentru tancuri construite de sovietici, o Românie în care găsești produse din Rusia mai mult pe la magazine și o Românie în care în capitală limba Rusească este o limbă dominantă.

Într-un final, îți dai seama că România cunoaște doar pe Moldovenii ce vor să fie Români și Moldovenii ce vor să fie Ruși și uită că există și Moldoveni care vor doar să fie…Moldoveni.

Moldova va fi mereu o țară Românească, limba, cultura muzicală, literară, și istoria îi interzice să fie altceva, dar simt că Moldovenii sunt împărțiți în păreri. Nu pentru că sunt păcăliți dar pentru că…Moldova este o țară cu Români dar și cu Ruși, amândoi născuți, crescuți și cu rude pe acel pământ. 

Până atunci eu sunt Greg, și vă urez o zi de marți plăcută!