De multe ori ne referim la viață ca acel ceva ce ne modelează,
ne face ceea ce suntem și ne învață diverse învățăminte. Desigur, așa
este, dar de multe ori ignorăm faptul că nu viața mereu ne
învață, ci alegerile pe care le facem și situațiie în care noi ne punem, fie că este conșient sau nu.
Suntem de cele mai multe ori responsabili de propriile noastre învățăminte. Așa că facem ceea ce multi dintre noi fac: căutăm zona noastră de
confort.
Ne așezăm într-un loc și nu ne mai mișcăm
de acolo, ne găsim parteneri pe care nu îi mai lăsăm
de teamă să nu plece, să rămânem singuri și vulnerabili. Ne este teamă să învățăm, pentru că niciodată
nu știm ce vom învăța. Face parte din instinctul nostru de
supraviețuire. Poate că de asta ne uităm
la aventurieri ca oameni de seamă,
oameni extraordinari. Nu este ceva mai extraordinar față de ce mulți dintre
noi pot face deja: să înfrunte viața.
Există o zicală în sociologie care
spune așa: „O societate nu poate fi decât în
două feluri: O societate în care nevoile de bază sunt asigurate, nimeni nu duce
lipsă de nimic, dar libertatea nu va putea fi niciodată garantată, și o societate în care nicio nevoie de
bază nu va fi asigurată, dar libertatea va fi mereu la îndemâna oricui”
Mulți
oameni au luptat și au murit
pentru oricare dintre cele două crezuri, majoritatea din ultimul secol
pentru crezul libertății. Dar dacă într-adevăr
vrem această libertate, atunci de ce atât de mulți dintre noi vor să se afle în cochilia
lor sigură? De ce vrem să fim atât de protejați și câutăm pe cât
posibil confortul nostru personal din care nu ne vom risca niciodată să ieșim,
dacă vrem libertate? Libertatea înseamnă în același timp risc, asumare, avântarea în necunoscut. Un necunoscut
din care nu ai habar dacă vei ieși
șifonat, sau învingător.
Pentru că asta este frumusețea vieții până
la urmă: să o simți. Nu să mănânci același fel de mâncare în fiecare zi, pentru că știi ce gust
are și îți este teamă să riști
să mănânci
ceva ce nu îți va plăcea. Asta nu este libertate în
opinia mea, asta este deprivarea personală și
voluntară de șansa de a
trăi cu adevărat, dar măcar este libertatea ta de a nu fi liber. :))
Normal că la finalul zilei cu toții vrem să
ne simțim confortabili, să ne fie cald și să
nu ne lipsească ceea ce ne trebuie. Dar din când în când,
e bine să o iei pe o stradă
necunoscută în drum spre
muncă. Poate o să ajungi mai repede, poate o să te pierzi și vei întârzia. Nu așa ai învățat
ceea ce ți-a devenit într-un final, rutină?
Numele meu este Greg și vă
doresc un final de săptămână plăcută.
