marți, 24 ianuarie 2017

Unde ne îndreptăm, în ce direcție mergem?


"eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -şi-ntocmai cum cu razele ei albe lunanu micşorează, ci tremurătoaremăreşte şi mai tare taina nopţii,aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zarecu largi fiori de sfânt misterşi tot ce-i neînţelesse schimbă-n neînţelesuri şi mai mari" - Lucian Blaga

Desigur ca nu mă refer la sensul în care mergeți pe stradă, sau ce destinații aveți de completat în cursul unei zile. Mă refer unde ne îndreptăm noi, ca civilizație?


După cum am lămurit în ultima postare, tehnologia ne-a propulsat abilitatea de a ne satisface comoditățile fizice și psihologice, dar prin propagarea informației, am devenit mai sensibili. În ciuda faptului că începutul acestui secol ne aduce o scădere dramatică a numărului victimelor războaielor, a numărului oamenilor ce mor din cauza unei boli încă fără tratament, sau a unei altercații domestice, suntem mai conștienți de evenimentele din jurul nostru. Și totuși, vechile războaie își urmează cursul obișnuit de secole, fie că se petrec în spatele caselor noastre, sau la mii de kilometri depărtare. Lumea nu pare să se schimbe foarte mult, deoarece cu fiecare avansare medicală și tehnologică, viața pare să echilibreze fiecare pas în față, cu o schimbare de peisaj. Fiecare rezolvare aduce noi probleme.

Mulți dintre noi nici măcar nu știu încotro se îndreaptă în viețile lor.

Tehnologic vorbind, o civilizație este interconectată iar valorile sociale, împreună cu mode literare, muzicale, estetice, par mereu să se schimbe odată cu peisajul socio-economico-urban, influențat de descoperiri în știință, descoperiri ce ne-au îmbunătățit, sau înrăutățit, nevoile noastre ale comodității.


Așadar, unde suntem și, încotro ne îndreptăm?


Din punct de vedere obiectiv, există numeroși oameni de știință ce au încercat și, continuă să încerce, să deslușească potențialul nostru, ca specie. Este foarte dificil să te cunoști pe tine însuți, atunci când nu cunoști pe nimeni altcineva. Asemenea teorii sunt doar niște teorii, pentru că nu avem un alt punct de referință în afară de noi, oamenii.
Una dintre aceste teorii, se numește scala Kardashev, înfăptuită tocmai de astro-fizicianul rus Nikolai Kardashev, în 1964, a cărui muncă a fost dedicată în mare găsirii vieții extraterestre urmărind semnalele cosmice. 

Ce este scala Kardashev?


Scala Kardashev reprezintă: 

  •        Un mijloc de a măsura avansarea tehnologică a unei civilizații, în funcție de câtă energie exploatabilă poate accesa, prin intermediul tehnologiei;
  •        Un mijloc ce descrie nivelul unei civilizații prin accesul la tehnologie și energie.


De asemenea, scala Kardashev sugerează faptul că statutul unei societăți este bazată de energia de care poate dispune. În alte cuvinte:

  •        Mai multă energie este egală cu mai multe nevoi de bază satisfăcute (sănătate, hrană, etc.;
  •        Mai multe nevoi de bază satisfăcute rezultă într-o societate ce se poate concentra asupra altor probleme.


Desigur, mulți dintre cei ce citesc acest articol poate că nu duc lipsă de nevoile de bază a unei ființe umane, nevoi ce se regăsesc și în piramida lui Maslow, dar trebuie să ne gândim la faptul că atâta timp cât pentru hainele pe care le purtăm de exemplu, este nevoie de exploatarea a zeci de mii de muncitori din Asia, mulți dintre ei minori, înseamnă că nu este un simplu tricou pe care l-am cumpărat din mall. Mai mult de jumătate din populația globală, o duce mai prost ca noi. Chiar și decât noi, Românii.

Cum funcționează scala Kardashev?


  • Tip 0 (civilizația sub-globală)

Tipul 0 reprezintă cea mai primară formă a unei civilizații. Aceasta este bazată pe extragerea de materiale brute cum ar fi lemnul, cărbunele, sau țițeiul. Orice rachetă folosită de o asemenea civilizație ar depinde de propulsie chimică (Poate vă sună cunoscut). O asemenea civilizație ar fi în cea mai mare parte a timpului, dependentă și izolată de planeta mamă. Da, ați ghicit, aici suntem noi acum, din păcate.

  • Tip 1 (civilizația planetară)

Tipul 1 al scalei Kardashev face deja ca lucrurile să devină mai interesante. O civilizație ce reușește să atingă acest prag, înseamnă ca a reușit să folosească potențialul planetei sale la maxim. Iar când spun maxim, mă refer la centrul pământului, toate oceanele explorate, în stil Jules Verne. O civilizație de tip 1 își cunoaște curtea din spate ca în palmă. O civilizație ce se află în acest prag, își cunoaște îndeajuns de bine planeta încât orice stricăciune poate fi reparată în timp util. Orice dezastru natural de asemenea, poate fi provocat, sau oprit. O asemenea civilizație ar fi capabilă, tehnologic, să trăiască într-un paradis climatic, iar cel mai probabil internetul wireless ar fi gratis și accesibil pentru toată lumea, oriunde.

Știu, sună utopic, dar conform regretatului om de știință Carl Sagan cât și Neil Degrasee Tyson și Michio Kaku, dacă nu ne bombardăm înapoi în epoca de piatră, în 100-200 de ani ar trebui să atingem acest prag.

  • Tip 2 (Civilizația stelară)

Atunci când vorbim despre al doilea stadiu al scalei lui Kardashev, vorbim deja despre Star Trek business. O asemenea civilizație poate face practic tot ce am scris mai sus, doar că de data asta este vorba de un soare. Există și o teorie scrisă de omul de știință Freeman Dyson, în 1960. O sferă Dyson ar însemna acoperirea întregii suprafețe a soarelui cu panouri solare rezistente, ce ar genera mai mult de 384 de yottawatts (cred că e mult). 

Teoretic, știm ce trebuie să facem ca să sărim de pasul 1: Materie rezistentă la mii de grade celsius și mulți, mulți bani!






O sferă Dyson.





  • Tip 3 (civilizația galactică)

Ok, am ajuns deja prea departe cu predicțiile tehnologice și deja sună ca niște idei pentru un viitor film sf. Dar conform scalei lui Kardashev, o civilizație galactică este capabilă de a coloniza toată Calea Lactee. Sună puțin ca "Ultima Întrebare" de Isaac Asimov. 

Energia poate fi extrasă, da ați ghicit, nu dintr-un singur soare, dar din sute de miliarde de sori. Cea mai apropiată asemănare cu o asemenea civilizație este Universul Star Wars.

Pare că această scală descrie soarele ca esența absolută a progresului. Poate că egiptenii au avut dreptate tot acest timp! Dar dacă ajută cu ceva la partea realistă, o asemenea civilizație nu ar fi probabilă în următorii 100.000 de ani. Pănă atunci va trebui să ne obișnuim cu ce ne oferă Disney, în materie de Star Wars.

  • Tip 4

OK, deși nu voiam să ajung până aici, Kardashev insistă să introducă și tipuri de civilizație atât de avansate, încât acestea pot crea însăși universul. Un fel de teorie matematică a existenței lui Dumnezeu, sau o justificare pentru folosirea universului Q continuum în Star Trek Next Generation, DS9 și Voy, sau a Gallifreyans, în Doctor Who.

Unde suntem noi acum?

Scala lui Kardashev sună destul de logică, precum un manual al omului către atingerea lui Dumnezeu. Poate că vom ajunge acolo, dar ne-au trebuit câteva sute de mii de ani ca să ajungem la 0.73 din 1, după un calcul făcut de Carl Sagan înainte să moară, folosind algoritmii acestei teorii. Da, e și matematică implicată în scala lui Kardashev, dar nu aș îndrăzni să mă aventurez.

Fun fact.

Un fun fact cu care am să vă las, este legat de o altă civilizație, mai puțin dezvoltată ca noi, dar care a început să ne prindă din urmă, cel puțin în ultimii 3-4 mii de ani. Dupa un studiu relatat de BBC, și multe alte articole pe care le puteți găsi cu un search pe google scholar, sugerează faptul că Cimpanzeii, Capucinii și maimuțele Macac, au intrat oficial în epoca de piatră. Mai multe unelte croite în formă de ciocan au fost descoperite în Africa și America de Sud, datând din timpul Piramidelor.

Faceți un drum chiar și până la grădina zoologică, sau dați drumul pe Național Geographic. Poate că nu pare mult, dar maimuțele sunt singurele ființe, în afară de om, ce folosesc obiecte pentru rezolvarea problemelor.

Concluzie

Poate că nu trăim o viață ca în paradis acum, dar o vorbă spune – Omul apreciază doar ceea ce nu are. Pe măsură ce vom avansa, vom avea probleme noi. Cel mai probabil, schimbările vor veni pe nesimțite. Poate că într-o zi liderii lumii vor fi ca în poza de mai jos, în care Putin, împreună cu alți lideri ai lumii, sunt îmbrăcați în haine de federație, tematice din Star Trek (da știu, sunt fan Star Trek, m-ați prins).
 


Bibliografie 




sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Unde suntem?

V-ați întrebat vreodată unde suntem, ca civilizație, în scala măreață a universului?


Desigur, noi ne trăim viața de zi cu zi, preocupați cu examenele pe care le avem, în sesiunea din această iarnă, sau cu facturile pe care trebuie să le plătim în curând, sau pur și simplu să trecem de la o zi la alta, cu toate problemele și grijile noastre.

Dar ne gândim vreodată la vestitele întrebări: Cine suntem? Unde mergem? De ce trăim?

Poate sună precum niște întrebări puerile, ce nu pot chinui decât mințile celor visători, celor naivi ce încă nu s-au lovit de viață și nu au la ce să se gândească altceva.
Dar asemenea întrebări, au fost ceea ce au împins vizionari și oameni de știință la mari descoperiri, ce face posibil poate, jobul pe care îl ai acum, sau simplul fapt că trăiești!




Visarea este ceea ce îl trezește pe om, misterul ne sperie iar în același timp, ne întărâtă!

Unde suntem?


Ne aflăm pe planeta pământ, în drum spre muncă, în pat, pe WC, sau oriunde suntem în momentul în care citim acest articol. Dar cum ne putem da seama, unde suntem, ca civilizație?

Auzim de multe ori păreri de genul: - suntem înapoiați!
                                                          - auzi numai despre războaie și foamete la TV!

Dar de fapt, ne aflăm într-una din cele mai pașnice ere ale civilizației noastre! Conform specialistului în științe politice, John Mueller, în ultimele decenii, mușcăturile de albină, accidentele de mașină și multe alte incidente domestice, produc mai multe victime, decât cele ale atacurilor teroriste.

Conform graficelor de mai jos, în ultimele decenii, numărul de victime în urma atacurilor domestice, sau al altercaților cu poliția, a scăzut dramatic!




De asemenea, numărul celor decedați în urma conflictelor armate pe glob, a scăzut dramatic:



Așadar, trăim într-o perioadă în care foametea în Africa este la ordinea zilei, abuzuri, războaie există de asemenea, dar totuși, după cum arată multe studii, oamenii trăiesc mai mult și mor mai puțin.

Poate că accesul dezvoltat la informație, capacitatea mass-mediei de a avea acces nu doar prin televizoarele noastre, dar și în buzunarele noastre, este ceea ce ne afectează pesimismul.

Tehnologia de care dispunem poate că ne face să fim mai sensibili la informații. Tehnologia încurajează bârfa, spune o vorbă.

Dar dacă trăim într-o societate în care tehnologia este pretutindeni, accesul la informație ne face mai sensibili, în timp ce totuși, pe cealaltă parte a globului continuă să existe aceleași probleme cu care ne confruntăm de secole (războaie, moarte, etc.), atunci Unde Suntem? Și Unde ne îndreptăm? 

Avansăm? Stagnăm? Ne întoarcem de unde am plecat? Sau puțin din fiecare?

Viața cu tot ce o înconjoară este complicată, iar extremele nu au adus niciodată o soluție finală...decât una parțială.

Eu sunt Greg și vă doresc o zi minunată!

Bibliografie
http://www.slate.com/articles/news_and_politics/foreigners/2014/12/the_world_is_not_falling_apart_the_trend_lines_reveal_an_increasingly_peaceful.html
https://www.theguardian.com/commentisfree/2015/mar/20/wars-john-gray-conflict-peace
https://www.pri.org/stories/2014-09-29/world-actually-becoming-more-peaceful-believe-it-or-not
http://bigthink.com/videos/steven-pinker-on-data-and-the-history-of-violence


Łódź