După cum am arătat, stereotipizarea este o metodă creată de societate
pentru a forma păreri şi a “cunoaşte” oamenii mai repede. Construim acest
mecanism încă din copilărie. După copilărie, experienţele personale, la care se
adaugă interferenţele din mass-media, formează modul în care vom percepe şi,
asadar, generaliza lumea din jurul nostru.
Intr-un studiu făcut de Allport si Postman (1945) a fost arătat că atunci când facem o introspecţie în memorie,
dacă vedem ceva ce nu respectă ordinea sistemului nostru stereotipic, tindem să
interpretăm memoria greşit.
În cadrul acestui studiu, numit “the telephone game” (jocul cu telefonul),
este prezentată o poză cu un om alb ce ţine un cuţit de buzunar în mână,
vorbind cu un om de rasă neagră. Poza este aratată unei persoane. Dupa ce
studiază imaginea, subiectul descrie poza participantului ce stă lângă el, şi
tot aşa. Poza este arătată şi altor persoane mai departe.
Experimentul a arătat că ultima persoană care a auzit descrierea a receptat
faptul că poza prezenta un om negru ţinând cutiţul în mână şi nu omul alb, ceea
ce sugerează faptul că oamenii sunt conduşi în mod inconştient de gândirea
stereotipică.
Alt experiment, făcut de Plant şi Peruche (2005), se referă la o simulare
pe calculator pentru poliţisti. Experimentul constă în a trage cu arma în ţinte
reprezentând poze ce arătau oameni înarmaţi şi nu în cele care reprezentau
oameni neînarmati. În simulări, rezultatele au arătat că poliţiştii tindeau să
împuşte din greşeală mai mulţi oameni de rasă neagră neînarmaţi, decât oameni
albi neînarmaţi. Aceste informaţii ne invaţă o dată în plus că atunci când
trebuie să fie luate decizii rapid, cunostinţele generale stereotipice sunt
prioritare şi in mod automatic folosite, influenţând direct deciziile luate.
Stereotipizarea începe să devină proeminentă în timpul adolescenţei, atunci
când tânărul simte nevoia de identitate, de explorare şi, asadar, devine o
victimă colaterală a sistemului de credinţe, a culturii societăţii în care
trăieşte. https://68.media.tumblr.com/52ee28696a942d70ed85c80583b06cfd/tumblr_obt9yoHpvC1r2pp2to1_500.gifApartenenţa unui grup social devine importantă în viaţa
adolescentului. Prin urmare, acesta devine mai familiar cu trăsăturile de personalitate
asociate cu grupul din care vrea să facă parte.
Stereotipizarea arată în multe cazuri cât de greşit este prezentată
realitatea unei persoane.
În timpul adolescenţei, această realitate greșită
devine corectă, deoarece anumite grupuri sociale presează tânărul să se
auto-stereotipizeze și să fie ceea ce nu e, doar pentru a fi plăcut şi a face
parte dintr-un întreg.
Un exemplu de stereotipizare greşită ar fi un tânăr de rasă neagră ce se
descurcă la matematică. Stereotipul despre băieţi spune că ei se descurcă mai
bine la matematică decât fetele, iar acest lucru l-ar pune pe tânăr într-un
anumit avantaj, dar stereotipul rasei, legat de abilităţile negrilor în
matematică l-ar dezavantaja. (Cu excepția lui Neil deGrasse Tyson desigur).
Dacă ar fi descriminat şi
considerat că nu se descurcă deloc la matematică pentru că este negru ar fi o
stereotipizare greşită şi o dovadă că generalizarea nu este deloc o metodologie
bună de a procesa grupuri sociale într-un mod rapid şi eficient în acelaşi timp.
După cum au aratat oamenii de ştiinţă, stereotipizarea este o metodă
folosită pentru a procesa rapid un individ aflat într-un grup social. Oamenii
fac acest lucru pentru a salva timp în a cunoaşte fiecare persoană şi pentru a
judeca. Deşi stereotipizarea este veche precum civilizaţia, aceasta nu este un
produs al naturii, ci un produs al naturii a societăţii.
În opinia mea sincer, nu este o metodă ce reflectă realitatea, chiar dacă
în anumite situaţii de exceptie poate reflecta adevărul. Nevoia de a stereotipiza este naturală, dar asta nu înseamnă ca nu putem învăța "maniere".
Bibliografie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu