Scriu pentru că pot! Pentru că
gândesc, pentru că simt, pentru că există internet și, pentru că există bloguri. Altfel
aș fi scris într-un caiet.
De ce scriu, despre lucrurile pe care le scriu?
Cred că noi oamenii avem un
potențial, imens. Cred că, în ciuda faptului că ne auto-ironizăm până la
hilar, faptul că ne place să fim pesimișt, ceea ce se întâmplă cu noi este
absolut natural. Cred că războaiele, egoismul, răutatea, neatenția, ignoranța,
amestecate pe alocuri cu opusul fiecărui cuvânt pe care l-am pomenit, este
natural în evoluția unei civilizații. Cred că faptul că suntem neatenți cu
mediul înconjurător, sau cu milioane de oameni ce mor de foame în anumite părți
ale lumii, sau faptul că permitem să existe în continuare societăți ce încalcă
drepturile de bază ale omului, sunt lucruri normale!
Întotdeauna am privit omenirea ca pe un copil. Imaginați-vă că toată istoria universului, cea de 15 miliarde
de ani, deși ar fi mai mult de atâta, ar fi cuprinsă în 12 luni de zile.
Această comparație a facut-o prima dată, binecunoscutul Carl Sagan. Privind pe
această scală a universului, într-un singur an, primele specii de primate ce au
rezultat în Homo-Sapiens, au apărut abia acum 3 minute. Invenția roții, acum 2
minute. Mersul pe lună, invenția internetului și tot ce s-a întamplat în
secolul trecut?...
Acum 3 secunde!
Cum te poți aștepta din partea
unei civilizații ce tocmai a devenit conștientă de existența sa acum 3 secunde,
să îmbrățișeze natura, să iși iubească semenii. Cum te poți aștepta din partea
unui copil de 5 ani să nu distrugă o cameră plină de atracții, în care este
lăsat singur? Pentru că asta suntem, în opinia mea.. un copil cosmic, înconjurat
de singurătate, pe o planetă plină de oportunități pe care nu le înțelegem
încă...
Credința în Dumnezeu este
firească, la fel ca războaiele, sau egoismul sau ignoranța sau bunătatea. Nu ne
distanțăm prea mult de animalele ce trăiesc în sălbăticie din anumite puncte de
vedere.
Când ne vom deștepta?
Nu știu dacă folosim potrivit
termenul, a "deștepta". Mulți dintre noi trăiesc cu impresia că avem nevoie de
certitudini, de siguranţă. Lucruri previzibile, pe care le putem controla.
Chiar și atunci când nu există un control, pretindem că de fapt ar exista. De
fapt, nimic nu e sigur, nimic nu este concret. Nu am ajuns încă atât de departe.
Am ajuns mult de departe, dar încă mai este mult, până departe. Dar chiar și
așa...
Ce înseamnă de fapt, „Departe”?
Toate întrebările acestea se nasc
din lipsa unui punct de vedere extern. Creativitatea, deșteptarea, se nasc de
multe ori din comparația cu alții, cu exteriorul. Când pentru noi acest
exterior nu poate fi reprezentat decât de imaginația noastră! Exteriorul pe
care îl gândim, sfatul doctorului Hawking depre telefonul cosmic, sau
entuziasmul lui Feynman, nu pot proveni decât din comparația cu sinele!
Încercați să vă imaginați o culoare ce nu a fost inventată până acum. Sau
imaginați-vă un număr inexistent! Fără să aibă legătură cu un alt număr! Asta
înseamnă să trăiești într-o singură lume! Și nu spun asta ca pe ceva trist.
Nimic nu este întâmplător.
Tot ce se întâmplă pe această
planetă, are ca menire să ne cunoaştem pe noi înşine. Oricât de mult vrem să lăsăm
responsabilitățile noastre pe umerii unei entități mistice, tot ce se întâmplă
este rezultatul propriilor noastre acțiuni! De asta nimic pare să nu
funcționeze în totalitate! Pentru că viața este definită de echilibru.
Poate că într-o zi vom ajunge la
acel adevăr, care acum nu pare posibil decât în poveștile SF. Dar, din perspectiva mea de muritor pe Terra, tot ce se întâmplă are un scop! Oh... destinație!
Să nu asumăm că tot ce ni se pare
rău, este cu adevărat un lucru rău! Nu mă refer la lucruri generale. Mă refer să
gândiți la rece, obiectiv, pentru că ce altă perspectivă putem să analizăm,
decât pe cea a noastră?
Și nu uitați, atunci când vă uitați la cer, să nu vă simțiți mici, pentru că suntem făcuți din tot ceea ce ne înconjoară și reprezentăm un argument al faptului că Universul are o conștiință!
Numele meu este Greg Adrian,
Și vă urez un sfârșit de
săptămână plăcut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu