Pa..

Dintr-un colț mânjit cu ocară,

Scriu din oboseală, un cuvânt pătat.

Dansând în gând cu tine, ca pentru prima oară...

Prin device-ul minții vinovat.

M-am scuturat de ieri prin nori,

Și am venit până aici, tremurând a strigăt,

Sorți arhaici, vibrează sub culori,

Destăinuindu-mi marea, și creierul cel vânăt.

...

Mă sui pe hubloul ger, al unui tablou crăpat,

Liniile întinse, albe și moi, rup culorile în ecárt,

Frica mă suie în sus, iar picioarele le simt crăpate,

Iar viața se naște din noroi și mă provoacă la ecarté.

Cine ești tu? Îmi fulgeră din strigătu-i cel cern.

Ca să vrei și să nu mori. Continuă mirific, cu ochii plini de fapte.

Ca să crezi fără să zbori. Atingându-mă pe pieptul meu din spate.

Trebuie să cobori. Trăgându-mă ușor, de gulerul infern.

...

Subit, cerul strigă în lumină,

Iar noaptea, nu mai e noapte,

Fulgere înlemnite, cos nori cu etamină,

Și îmi vine în gură...un gust de noapte.

...

Iar inima îmi șoapte.