Minimul necesar.

Am scris (într-o) carte.

Pentru cei care mă cunosc, știu că întotdeauna am avut încercări de a scrie. Motivul fiind din cauza (sau datorită), faptului că m-am născut într-o familie de oameni care se bucură să își vadă numele scris după o copertă, fie că este vorba de sport sau poezie. Din toată această familie de oameni dornici să scrie, eu am fost întotdeauna mai puțin activ, cu excepția unor poezii și povești scrise in momente de inspirație în timpul adolescenței. 

Totuși, tot pentru cine mă cunoaște mai bine, știe că nu m-am rezumat strict la scris. Aș putea spune că toata adolescența "m-a chinuit talentul", cu fel de fel de încercări în teatru, desen, scris, fără să reușesc vreodată să excelez. Cea mai mare realizare artistică sunt niște piese de teatru din care am făcut parte in timpul liceului. Mai departe, sunt doar un amator (asta ca să nu o dau în wannabe). 

Cu ocazia revelației mele personale de mă descotorosi de kg în plus cu care mă luptam de aproape un deceniu, m-am re-apucat de scris și de desenat. Ce pot să spun, m-a ajutat să stau departe de burgărașii ăia buni de la MC și de Shaormele alea suculente de la Calif sau Dristor. 

Ca o răsplată a investiției mele în "artele fine", tatăl meu (care este un adevărat scriitor în comparație cu mine), s-a gândit să îmi includă acele desene făcute în scop meditativ, cât și o poezie scrisă pentru o persoană foarte specială din viața mea. 

Cum?

Tatăl meu și vărul său au publicat cărți, au "apărut" și pe la Radio, și pe la tv, așa că ei sunt mai experimentați. Eu nu am făcut decât să beneficiez de munca tatălui meu, ca să mă strecor și eu cu o serie de desene și o poezie. Așa că am devenit (un fel de) co-autor.

M-am alăturat și eu familiei mele și, mi-am așternut și eu numele în spatele unei coperți.

Sunt desigur, foarte recunoscător și apreciez încrederea pe care a avut-o tatăl meu că nu o să îl fac de răs cu munca mea.

În încheiere,

Vreau să menționez faptul că publicația poate fi găsită în librăria Mihai Eminescu, din București. 

Cartea conține o serii de poezii scrise de tatăl meu în cursul vieții sale, acompaniate de ilustrate cât și o poezie scrisă de mine în încheierea cărții, pe care o voi atașa aici:

Mâna ta îmbujorată

- pentru Flavia -

Există un timp pentru toate. 

Un timp al vindecării, 

Un timp al sângerării, 

Un timp al mirării, 

Un timp al disperării,

Un timp al schimbării.

...

Astă seară am privit

Copacii din zăpadă. 

Iar pasările au vorbit

Un cântec straniu, in promenadă.

Șoaptele reci s-au mirat. 

Cu mâna ta, ușor pe frunte mi-ai plăsmuit, 

Iar bolta de stele, s-a încruntat

Si ochii noștri - s-au ghemuit.

...

A revenit iarna, crengile fac plecăciuni. 

Strada nu mai pare într-atât de lată... 

Sub zâmbetul iernii, pădurea are câteva slăbiciuni,

Ca fruntea-mi pe la cratime, cu mana ta îmbujorată.

...

Ti-am strigat un zâmbet

Iar tu mi l-ai șoptit. 

Ti-am șoptit un cântec

Iar tu, mi l-ai citit.

L-ai iubit.

Îți vad ochii...,

...

pot sa mă apropii?