Gregsterthetraveler: Reflectă realitatea stereotipizările, sau sunt doar construcţii sociale?

Ce este stereotipia? Cercetătorii susţin că stereotipia reprezintă o credinţă generală despre un grup de persoane sau despre o persoană ce aparţine unui grup. In acelasi timp, există oameni care se auto-stereotipizează. O astfel de persoană este definită ca o persoană ale carei credinţe conţin anumite calităţi ce se întâlnesc în grupul din care face parte şi tinde să se poarte aşa cum se poartă întregul colectiv.

Părerile formate despre un individ ce apartine unui grup constituie “aplicarea stereotipului”. Acest termen denumeşte tipul unei generalizări care este influenţată de o experienţă anterioară ce incurajează crearea unui nou stereotip numit “specificare”.

Modul în care unei persoane i se aplică un stereotip poate fi foarte divers. Un grup stereotipic poate fi de ordine etnică, academică, de familie, un grup religios, o echipă sportivă, de apartenenţă la un sex, etc.

Un exemplu de persoană ce aplică un stereotip ar fi credinţa că toţi japonezii ştiu karate. Asadar, atunci când întâlnim un japonez vom crede că acea persoană trebuie să ştie karate.

Motivul pentru care oamenii folosesc în general stereotipizarea este pentru că face ca procesarea socială să fie rapidă şi uşoară. Dacă despre fiecare grup social există informaţii bine definite, atunci se vor crea aşteptări despre cum ar trebui să se poarte fiecare grup în anumite situaţii sociale.

Stereotipizarea încurajează prin aceste modalităţi identitatea socială. Desi poate servi ca un mecanism rapid de a absorbi informaţii despre mai multi oameni dintr-o dată, stereotipizarea poate provoca concluzii greşite despre multe persoane. Astfel, se creeaza concepţii false asupra lor din cauza generalizărilor şi, doar pentru că aparţin unui anumit grup social, ei pot fi discriminaţi sau sfârşesc prin a ocupa poziţii marginalizate în societate.

Este general crezut faptul că gândirea şi informaţiile stereotipice sunt obţinute devreme, în copilărie. După ce sunt invăţate complet, ele devin rezistente schimbărilor, cu trecerea anilor. De exemplu, pană la vârsta de trei ani, copii deja sunt capabili să distingă diferenţele între femei şi bărbați. Ei pot asocia foarte bine anumite obiecte, cum ar fi jucăriile, fiecărui gen în parte (masinuţele pentru băieţi, păpuşile pentru fete). După mai multă dezvoltare, copiii arată o anumită flexibilitate în asocierea obiectelor, dar acestea rămân stabile.

Abilitatea oamenilor de a distinge între femei şi barbati din copilărie nu este doar un contribuitor al formarii identitatii sexuale de mai tarziu, dar formează şi o cultură generală despre lumea socială.

După cum spuneau Diekman si Eagly (2000), modul în care copiii îşi formează stereotipuri între femei şi bărbati încă de la începutul vieţii este un factor puternic ce incurajează modul în care ei vor percepe de-a lungul vieţii rolul fiecarui sex în societate. Nu numai că putem să asociem obiecte sexelor din primii ani, dar copiii pot clasifica fotografii pentru bărbaţi şi femei în termeni de sex, de la vârsta de trei ani. Într-un studiu făcut de Eldelbrock si Sugawara (1978), copiilor aflaţi între vârsta de 3 si 5 ani li s-au prezentat poze aratând femei şi barbati facând anumite activităţi, iar apoi au fost rugaţi să spună ce activităţi din imaginile prezentate erau pentru băieţi, fete, sau pentru amândoi. Acest exerciţiu se numeşte « Sex Role Learning Index (SERLI) – Indexul de invatare a rolului sexelor ».

Se poate spune că stereotipizarea este născută de interacţiunile din societate, fiind o modalitate de a folosi mai puţin timp pentru a crede că ştii pe cineva, în sensul de a-l cunoaşte, dar este doar un mecanism artificial.